Păm ntul era ncă t năr, nvăluit de o liniște aproape ireală.Soarele, la răsărit, arunca lumini aurii peste dealuri și văi, dezvăluind o lume fără pete, neatinsă de suferință sau violență.Adam și Eva, primii oameni creați, trăiau cu speranța n viitor, iar copiii lor, Cain și Abel, erau pentru ei simboluri ale ispășirii și ale promisiunii divine.Cain, primul născut, era un bărbat de statură impunătoare, cu brațe puternice și ochi ntepători.Era m ndru de munca sa n ogor, unde fiecare brazdă și fiecare plantă erau rezultatul efortului său neobosit.Abel, fratele său mai mic, era păstor.Cu o bl ndețe care aproape contrasta cu fermitatea lui Cain, Abel ra iubit de animalele pe care le conducea și avea un suflet care părea să vibreze n armonie cu cerurile.Cei doi frați aveau responsabilitatea de a aduce jertfe Domnului, fiecare din roadele muncii sale.Pentru Cain, aceasta era o obligație, o datorie pe care o respecta din respect pentru tatăl său și din frica de Dumnezeu.Abel, n schimb, ncorpora o devoțiune sinceră și o dragoste pură pentru Creator.C nd aduceau darurile lor, diferența dintre cei doi era evidentă. ntr-o zi, Cain și Abel s-au dus să aducă jertfe.Cain a ales roadele ogorului său: gr u, fructe și semințe, toate crescute cu sudoarea frunții sale.Abel, ntr-o demonstrație de generozitate sinceră, a oferit cele mai bune oi din turma sa, mieii cei mai tineri și fără cusur.Focul altarului lui Abel a izbucnit cu putere, ca și cum cerul și-ar fi trimis binecuv ntarea direct asupra lui.Dar altarul lui Cain a rămas rece și mut.Cain a privit scena cu furie și frustrare.De ce ar fi fost jertfa lui Abel mai bună? De ce Dumnezeu ar fi primit darurile fratelui său n timp ce pe ale lui le respingea? G ndurile l sf rtecau, fiecare nțepătură a geloziei ad ncindu-se n sufletul său ca o rană vie.