M-am mutat n casa asta pentru că mama merita, pentru că după ani ntregi n care a dus greul singură avea n sf rșit dreptul la stabilitate, la o bucătărie luminată cald seara și la un bărbat care i ținea umerii relaxați, iar eu trebuia doar să fiu matură și să nu complic lucrurile, să accept că mpart temporar o cameră cu fratele meu vitreg și să tratez totul ca pe un nceput normal. Doar că Tom nu este normal n felul liniștit n care ar trebui să fie un băiat care vinde cărți online și și petrece timpul printre rafturi ordonate, pentru că dincolo de z mbetul lui ușor și de calmul aproape enervant există dispariții fără explicații, apeluri la ore nepotrivite și v nătăi pe care nimeni nu le comentează, iar eu, care sunt obișnuită să citesc oameni la fel de atent cum citesc texte, ncep să nțeleg că liniștea lui nu e inocentă, ci controlată.
Nu ar trebui să mă intereseze ce face c nd pleacă noaptea și nici de ce tatăl lui l privește cu o oboseală pe care nu o poate ascunde, pentru că nu este treaba mea și pentru că există limite clare pe care nu ar trebui să le treci atunci c nd trăiești sub același acoperiș cu cineva care nu ar trebui să nsemne nimic pentru tine, nsă curiozitatea se transformă n tensiune, iar tensiunea n ceva mult mai periculos, ceva ce nu poate fi pus pe raft și v ndut ca o carte citită, pentru că unele secrete nu se mpachetează frumos și unele sentimente nu dispar doar pentru că ar trebui.