Cu o acțiune ce redă cu fidelitate atmosfera unei Craiove din vara anului 1942, "Pisica doamnei Popescu" este fără doar și poate unul dintre romanele "hard boiled" care, p nă să te clocotească, te fierb la foc mic ncep nd chiar cu prima pagină.
Romanul, desprins parcă dintr-un jurnal de memorii, reconstituie unul dintre cazurile vestitului Anton Olteanu care, n urma unui accident nefericit, este nevoit să renunțe la cariera din cadrul Chesturii Poliției. Fără nicio altă resursă materială n afara unei chete din partea colegilor, acesta apelează la un vechi amic, căruia i făcuse c ndva un mare favor, reușind astfel să nchirieze aproape pe nimic o garsonieră ntr-una din cele mai exclusiviste clădiri din oraș, unde ncropește "Tony & asociații", "o agenție de detectivi particulari la care, momentan, unicul acționar eram eu." - după cum mărturisește fostul comisar.
Absolut nt mplător, n locuința de deasupra garsonierei n care se instalează eroul nostru, locuiește Delia Popescu, o t nără doamnă de o frumusețe răvășitoare al cărui soț este plecat pe front. Doamna Popescu conduce un automobil Mercedes de 80 de cai putere - un vehicul ce doar funcționarii cu rang foarte nalt din cadrul armatei germane și-l pot permite - bea cot la cot cu bărbații, fumează țigările altora, lasă uneori impresia că ar fi naivă, alteori că ar fi extrem de inteligentă, se mbracă după ultima modă, păr nd să nu ducă lipsa banilor, nsă acceptă să lucreze ca secretară pe un salariu de nimic, fiind, una peste alta, genul de femeie la care "puțini bărbați cu s nge n instalație i-ar putea rezista" - spune Tony.
Și, ce să vezi , doamna Popescu are o pisică. Iar, pisica...