Mecanica cuantică fenomenologică [Romansh]

By Nicolae Sfetcu

O introducere la nivel fenomenologic, cu un aparat matematic minimal, n mecanica cuantică. Un ghid pentru cine dorește să nțeleagă cea mai modernă, mai complexă și mai neconformă disciplină fizică, un domeniu care a schimbat fundamental percepțiile oamenilor de știință despre Lume. n 1900, Max Planck a introdus ideea că energia este cuantificată, pentru a obţine o formulă la energia emisă de un corp negru. n 1905, Einstein a explicat efectul fotoelectric postul nd că energia luminii vine n cuante numite fotoni. In 1913, Bohr a explicat liniile spectrale ale atomului de hidrogen, din nou prin utilizarea de cuante. n 1924, Louis de Broglie a prezentat teoria sa a undelor de materie. Aceste teorii, deşi de succes, au fost strict fenomenologice: nu a existat nicio justificare riguroasă pentru cuantificare. Ele sunt denumite colectiv ca vechea teorie cuantică. Expresia "fizica cuantica" a fost folosită pentru prima dată n lucrarea lui Johnston: Universul lui Planck n lumina fizicii moderne. Mecanica cuantică modernă s-a născut n 1925, c nd Heisenberg a dezvoltat mecanica matriceală şi Schr dinger a inventat mecanica ondulatorie şi ecuaţia Schr dinger. Schr dinger a demonstrat ulterior că cele două abordări au fost echivalente. Heisenberg a formulat principiul său de incertitudine n 1927, iar interpretarea de la Copenhaga a apărut n aproximativ acelaşi timp. n 1927, Paul Dirac a unificat mecanica cuantică cu teoria relativităţii restr nse. De asemenea, el a utilizat printre primii teoria operatorilor, inclusiv notaţia influenţială bra-ket. n 1932, John von Neumann a formulat baza matematică riguroasă pentru mecanica cuantică, ca teoria operatorilor. n anii 1940, electrodinamica cuantică a fost dezvoltată de Feynman, Dyson, Schwinger, şi Tomonaga. Ea a servit ca model pentru teoriile ulterioare ale c mpului cuantic. Interpretarea multiplelor lumi a fost formulat de către Everett n 1956. Cromodinamica cuantică a avut o istorie lungă, de la nceputul anilor 1960. Teoria aşa cum o ştim astăzi a fost formulată de către Polizter, Gross şi Wilzcek n 1975. Baz ndu-se pe munca de pionierat a lui Schwinger, Higgs, Goldstone şi alţii, Glashow, Weinberg şi Salam au demonstrat n mod independent cum că forţa nucleară slabă şi electrodinamica cuantică ar putea fi unite ntr-o singură forţă electroslabă. ncă de la nceputurile sale, cele mai multe rezultate contra-intuitive ale mecanicii cuantice au provocat puternice dezbateri filozofice şi mai multe interpretări. Interpretarea de la Copenhaga, datorată n mare parte lui Niels Bohr, a fost interpretarea standard a mecanicii cuantice, atunci c nd a fost formulată pentru prima dată. n conformitate cu aceasta, natura probabilistică a predicţiilor mecanicii cuantice nu poate fi explicată n termeni ai altor teorii deterministe, şi nu reflectă pur şi simplu cunoştinţele noastre limitate. Mecanica cuantică oferă rezultate probabilistice deoarece universul fizic este n sine probabilistic, mai degrabă dec t determinist. O mare parte a tehnologiei moderne funcţionează n conformitate cu principiile din mecanica cuantică. Exemplele includ laserul, microscopul electronic, şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Cele mai multe dintre calculele efectuate n chimia computaţională se bazează pe mecanica cuantică. CUPRINS 1 Mecanica 2 Dualitatea undă-particulă 3 Ecuația Schr dinger 4 Pachete de unde 5 Soluții ale ecuației Schr dinger 6 Paradoxuri și interpretări ale mecanicii cuantice 7 Stările cuantice conform lui Dirac 8 Corespondența cu mecanica clasică 9 Momentul unghiular și spinul 10 Materia cuantică 11 Perturbații 12 Teoria cuantică a c mpului 13 Modelul standard 14 Gravitația cuantică 15 Filosofia și interpretările mecanicii cuantice 16 Perspective n mecanica cuantică

• Format: Paperback
• Language: Romansh
• ISBN: B08GFVL9YJ
• ISBN13: 9798677333101
• Release Date: January 1
• Publisher: Independently Published
• Length: 398 Pages
• Weight: 1.73 lbs.
• Dimensions: 0.8" x 8.0" x 10.0"