Sunt multe altele de spus despre Valea Plȋngerii, locul unde Ioan Creangă se ȋncă mai vede ȋn lumină de OLO.
De dincolo şi de dincoace de Humuleşti, Creangă revarsă ''Amintirile'' din ceea ce erai ȋn ceea ce mai eşti.
Ia, un boţ de humă pus ȋntr-un colţ de rai, nici mai jos, nici mai sus.
Ce-ar mai fi de spus altceva despre Creangă al nostru, care nici...
Creangă a imitat şi continuă să imite ''cuvȋntul viu'', cel care ne-a preexistat. Creangă nu scrie pur şi simplu poveşti crengiene. El trans-spune cuvȋntul viu, transformȋnd textul scris ȋntr-o experienţă auditivă memorabilă. Limbajul crengian este cel al unui actor aflat ȋn dialog direct cu publicul său de oriunde şi de oricȋnd. El scrie aşa cum respiră şi aşa cum vorbeşte un povestitor de prin satele de sub munte. El ''se spune'' la nivelul segmental şi la nivelul suprasegmental: "Ştiu că sunt prost. Dar c nd mă uit n jur, prind curaj." Textul său abundă ȋn interjecţii, ȋntrebări retorice şi formule de adresare, desfiinţȋnd bariera dintre textul scris şi dialogul direct. ''Cuvȋntul viu'' din textul crengian este ȋmbibat de umor, dar este şi marcat profund de autoironie ȋn faţa suferinţei.
Se spune că Bojdeuca "Ion Creangă" este cel mai vizitat muzeu din Iaşi, cu circa 100.000 de vizitatori anual.
Nu se spune ȋnsă cȋţi cititori mai are Ioan Creangă?
Şi nu se spune unde a dispărut de pe harta Rom niei satul Humuleşti?