Soarele apunea peste Madrid, transform nd cerul ntr-un portocaliu intens care se reflecta n ferestrele zg rie-norilor, de parcă ntreg orașul ar fi n flăcări. ntr-un apartament mic și aglomerat din inima orașului Lavapi s, Daniel S nchez stătea n fața unei ncurcături de cabluri și ecrane p lp itoare, cu ochii lui injectați de s nge ațintiți pe linii nesf rșite de cod. Zumzetul constant al fanilor computerelor era ca un c ntec de leagăn distorsionat, singurul sunet dintr-un spațiu care mirosea a cafea veche și a vise ofilite. Daniel, cu părul său negru ne ngrijit și barbă de c teva zile, arăta mai mult ca un naufragiat dec t cu genialul programator care a fost c ndva. -"Trebuie să existe o cale", mormăi el n sinea lui, degetele zbur nd peste tastatură cu o urgență frenetică. O cale de ieșire din această gaură. Privirea lui se ndreptă pentru o clipă către grămada de scrisori nedeschise din colțul biroului său. Facturi, notificări de evacuare, amenințări din partea creditorilor. Fiecare plic era o amintire usturătoare a modului n care ajunsese n acest punct. Daniel nchise ochii, permiț ndu-și un moment de slăbiciune. Și-a amintit de entuziasmul, de adrenalina acelor zile nu at t de ndepărtate n care lumea criptomonedelor părea păm ntul promis. Investise totul: economiile, mprumuturile, chiar și banii mprumutați de la prieteni și familie. Și apoi, ntr-o clipă, totul a dispărut. -"Nemernic", s-a certat el, tr ntind cu pumnul pe birou. Ar fi trebuit să-l vezi venind. Sunetul telefonului său mobil l-a scos din reverie. Era Javier, cel mai bun prieten al lui și singura persoană care nu-și pierduse ncă ncrederea n el.