OBEY YOUR THOUGHTS AND FULFILL YOUR DREAMS
This autobiographical novel is in Romanian. It gives us the author's view upon his own life from childhood till maturity.
n acest roman autobiografic, Ionuţ Caragea vorbeşte despre naşterea şi devenirea sa ca poet, ca om, ca entitate de esenţă divină n context teluric.
Mult-apreciatul critic literar Al. Cistelecan prezintă n termeni elogioşi universul artistic al lui Ionuţ Caragea. Cităm:
...] c nd materia inspirativă o constituie suferinţele, frustrările şi angoasele, şi atunci c nd poetica se "pozitivizează" şi vede/simte miracole peste tot: "Alexandra (una dintre iubitele deceptive, n.n.) nu era singurul motiv care mă inspira. Totul era poezie. Nu trebuia dec t să fiu foarte atent la detalii şi să scriu." Fireşte, e un scris de poezie care sublimează trăiri, translează stări, sub o vrajă nepricepută. Dar pe acest drum al limpezirii poetice survin şi iluminări mai determinante, n care poetul se angajează şi programatic, nu doar se lasă contaminat: " nţeleg nd sensul existenţei mele, hotăr sem să merg pe calea spirituală a poeziei. n intimitate cu Dumnezeu şi tot ce nseamnă Dumnezeu, nu am fost niciodată singur." De aici şi p nă la dedicarea absolută pentru dragoste nu mai e dec t un pas, pe care poetul l şi face: "Considerai că a iubi şi a fi iubit sunt singurele ţeluri care contează cu adevărat n viaţă, restul fiind doar nişte iluzii...." Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. n orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge.
Toate aceste stadii ale devenirii sunt nu at t ipostaze conceptuale diverse (dar totuşi nuanţate, cu toate că pe fond avem acelaşi concept de transpunere candidă a trăitului n scris), c t ipostaze atitudinale, un grafic de schimbări pe care şi poezia l urmează ntocmai. Dialogul autobiografic e presărat cu salturi n poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. Poemele alese sunt "ocazionale" ilustrative (fireşte, fiind at t de legată de trăit, toată poezia lui Ionuţ Caragea e cumva "ocazională," determinată de precedenţa trăirii) pentru o situaţie biografică sau pentru o temperatură de stare; dar şi, chiar dacă nu riguros, marcaje de parcurs, urme ale metamorfozei. n acest sens, devine logic şi imperativ ca ultimele "citate" să marcheze stadiul "pozitiv" al poeticii, punctul de extaz dintre iubire, viaţă şi discurs: "prin femeia pe care o iubesc/ am redescoperit patria/ prin ea mi-am dat seama că sunt t năr ncă/ şi am un viitor/...// da, prin femeia pe care-o iubesc/ am redescoperit scrisul/ atunci c nd credeam că nu se poate scrie/ dec t din suferinţă şi ne mplinire." E un punct de coincidenţă spre care poezia lui Ionuţ Caragea a tins mereu, dar la care a ajuns pe un drum accidentat (şi biografic, şi poetic). Ar trebui să fie pragul dincolo de care nu mai poate urma dec t poezia ca beatificarea realului. Dar vom vedea cum va fi. Al. Cistelecan